Alopecie androgenica
Alopecia androgenica este o afectiune foarte comuna a barbatilor si femeilor. Incidenta este considerate a fi mai mare la barbate decit la femei. Este o afectiune care apare la 50% dintre barbate si similar de multe femei peste 40 de ani. Peste 13% dintre femeile premenopausale raporteaza alopecie androgenica. Totusi incidenta creste mai mult la femeile din menopauza.
Este o afectiune cosmetica. Afecteaza frecvent psihologic pacientul. Poate creste distructia actinica prin favorizarea unei doze crescute de ultraviolete care ajung la scalp. Barbatii cu alopecie androgenica pot prezenta un risc crescut de infarct miocardic. Se poate observa si o crestere a hipertrofiei benigne de prostata.
Alopecia androgenica este o conditie determinata genetic. Doar doua medicamente sunt aprobate astazi pentru tratamentul alopeciei androgenice: minoxidilul si finasterida. Prognosticul alopeciei androgenice este necunoscut. Unii pacienti progreseaza pina la punctual in care pierd tot parul de pe scalp. Altii isi recapata firele de par. Femeile cu aceasta afectiune prezinta rarirea coroanei scalpului decit zone de chelie adevarata.
Aceasta afectiune determinate genetic este progresiva prin conversia gradate a firelor de par mature in fire immature-velus. Pacientii prezinta o reducere a raportului par matur: velus, acesta fiind normal de 2:1. Urmind miniaturizarii foliculilor de par ramin doar tracte fibroase in locul acestora. Pacientii cu aceasta afectiune prezinta de obicei un model tipic de cadere a parului.
Alopecia androgenica este o afectiune determinate genetic. Androgenul este necesar pentru progresia afectiunii si nu este descries la barbatii castrati inainte de pubertate. Progresia afectiunii este stopata daca barabtii postpubertali sunt castrati. Se presupune ca este o conditie dominant ereditara cu penetranta si expresie variabila.
Aproape toti pacientii au un debut inainte de 40 de ani, desi sunt si pacienti care prezinta semnele la 30 de ani. Debutul este gradat. Barbatii prezinta rarire in zonele temporale, forma scalpului redefinindu-se in zona anterioara. Boala evolueaza progresiv spre zona frontala si vertex. Femeile prezinta cadere difuza a parului pe coroana. Rarirea parului bitemporala apare la femei dar intrun grad mai mic fata de barbati. In general femeile mentin o linie frontala a parului.
Examen fizic
La femeile si barbatii cu alopecie androgenica tranzitia de la firele de par mature, groase, pigmentate la cele subtiri, scurte, nedeterminate si in final la velus este gradata. Pe masura ce afectiune progreseaza faza anagena se scurteaza iar cea telogena ramine constanta. Ca rezultat mai multe fire de par sunt in faza telogena, iar pacientul observa cresterea caderii parului. Rezultatul final poate fi o zona fara par. Aceste zone difera de la pacient la pacient si sunt mai marcate la vertex.
Femeile cu alopecie androgenica isi pierd in general parul difuz pe coroana. Aceasta se produce prin rarirea gradate a parului decit printro zona de chelie. Aceasta zona este marcata anterior. Linia frontala este prezervata.
Studii de laborator:
-in cazul femeilor daca este evident virilizarea se vor testa dihidrotestosteronul si testosteronul total
-daca este prezenta o afectiune tiroidiana se vor obtine nivelele de tirotropina
-daca este prezenta telogen effluvium se vor testa fierul seric si se va efectua o biopsie pentru a detecta o afectiune papuloscuamoasa.
Examen histologic. Firele de par sunt miniaturizate. Diametrul firelor de par variaza. Pot fi observate tracte fibroase remanente. Desi alopecia androgenica este considerate o forma de alopecie neinflamatorie cu timpul se poate descrie un inflitrat inflamator perifolicular. Se observa cresterea raportului telogen: anagen.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: alopecia areata, anagen effluvium, telogen effluvium, alopecia senescentei, alopecia asociata virilizarii, hipo si hipertiroidismul, hipertensiune si fumat.
Minoxidil.
Desi metoda de actiune este necunoscuta, minoxidilul prelungeste faza anagena si creste aportul de singe la foliculi. Regenerarea este mai pronuntata la vertex decit in zonele frontale si nu este notate pentru cel putin 4 luni. Tratamentul topic continuu este necesar nedefinit deoarece intreruperea produce o reversie rapida la alopecie.
Pacientii care raspund cel mai bine la tratament sunt cei care au un debut recent al alopeciei si zone mici de pierdere a parului. Agentul se comercializeaza in solutie de 2% si 5%. Solutia de 5% pare mai eficienta.
Finasterida.
Se administreaza oral si este un inhibitor de tip 2 al 5 alfa reductazei. Nu este un antiandrogen. Agentul poate fi folosit doar la barbati deoarece determina organe genital ambigue la un fetus mascul in dezvoltare. Aceasta arata o diminuare a progresiei alopeciei androgenice la barbatii tratati. Trebuie continuat nedefinit, intreruperea determina progresia bolii. Acesta nu arata nici un beneficiu in tratarea femeilor cu alopecie androgenica.
Prognostic
Unii pacienti progreseaza pina la alopecie complete a scalpului, altii isi pot recistiga numerosi foliculi pilosi. Femeile cu aceasta afectiune prezinta in general rarirea coroanei scalpului si nu zone de chelie.
Este o afectiune cosmetica. Afecteaza frecvent psihologic pacientul. Poate creste distructia actinica prin favorizarea unei doze crescute de ultraviolete care ajung la scalp. Barbatii cu alopecie androgenica pot prezenta un risc crescut de infarct miocardic. Se poate observa si o crestere a hipertrofiei benigne de prostata.
Alopecia androgenica este o conditie determinata genetic. Doar doua medicamente sunt aprobate astazi pentru tratamentul alopeciei androgenice: minoxidilul si finasterida. Prognosticul alopeciei androgenice este necunoscut. Unii pacienti progreseaza pina la punctual in care pierd tot parul de pe scalp. Altii isi recapata firele de par. Femeile cu aceasta afectiune prezinta rarirea coroanei scalpului decit zone de chelie adevarata.
Patogenie si cauzele alopeciei
Aceasta afectiune determinate genetic este progresiva prin conversia gradate a firelor de par mature in fire immature-velus. Pacientii prezinta o reducere a raportului par matur: velus, acesta fiind normal de 2:1. Urmind miniaturizarii foliculilor de par ramin doar tracte fibroase in locul acestora. Pacientii cu aceasta afectiune prezinta de obicei un model tipic de cadere a parului.
Alopecia androgenica este o afectiune determinate genetic. Androgenul este necesar pentru progresia afectiunii si nu este descries la barbatii castrati inainte de pubertate. Progresia afectiunii este stopata daca barabtii postpubertali sunt castrati. Se presupune ca este o conditie dominant ereditara cu penetranta si expresie variabila.
Semne si simptome:
Aproape toti pacientii au un debut inainte de 40 de ani, desi sunt si pacienti care prezinta semnele la 30 de ani. Debutul este gradat. Barbatii prezinta rarire in zonele temporale, forma scalpului redefinindu-se in zona anterioara. Boala evolueaza progresiv spre zona frontala si vertex. Femeile prezinta cadere difuza a parului pe coroana. Rarirea parului bitemporala apare la femei dar intrun grad mai mic fata de barbati. In general femeile mentin o linie frontala a parului.
Examen fizic
La femeile si barbatii cu alopecie androgenica tranzitia de la firele de par mature, groase, pigmentate la cele subtiri, scurte, nedeterminate si in final la velus este gradata. Pe masura ce afectiune progreseaza faza anagena se scurteaza iar cea telogena ramine constanta. Ca rezultat mai multe fire de par sunt in faza telogena, iar pacientul observa cresterea caderii parului. Rezultatul final poate fi o zona fara par. Aceste zone difera de la pacient la pacient si sunt mai marcate la vertex.
Femeile cu alopecie androgenica isi pierd in general parul difuz pe coroana. Aceasta se produce prin rarirea gradate a parului decit printro zona de chelie. Aceasta zona este marcata anterior. Linia frontala este prezervata.
Diagnosticul de alopecie androgenica:
Studii de laborator:
-in cazul femeilor daca este evident virilizarea se vor testa dihidrotestosteronul si testosteronul total
-daca este prezenta o afectiune tiroidiana se vor obtine nivelele de tirotropina
-daca este prezenta telogen effluvium se vor testa fierul seric si se va efectua o biopsie pentru a detecta o afectiune papuloscuamoasa.
Examen histologic. Firele de par sunt miniaturizate. Diametrul firelor de par variaza. Pot fi observate tracte fibroase remanente. Desi alopecia androgenica este considerate o forma de alopecie neinflamatorie cu timpul se poate descrie un inflitrat inflamator perifolicular. Se observa cresterea raportului telogen: anagen.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: alopecia areata, anagen effluvium, telogen effluvium, alopecia senescentei, alopecia asociata virilizarii, hipo si hipertiroidismul, hipertensiune si fumat.
Tratamentul alopeciei androgenice
Doar doua medicamente sunt aprobate pentru terapia alopeciei androgenice: minoxidil si finasterida.Minoxidil.
Desi metoda de actiune este necunoscuta, minoxidilul prelungeste faza anagena si creste aportul de singe la foliculi. Regenerarea este mai pronuntata la vertex decit in zonele frontale si nu este notate pentru cel putin 4 luni. Tratamentul topic continuu este necesar nedefinit deoarece intreruperea produce o reversie rapida la alopecie.
Pacientii care raspund cel mai bine la tratament sunt cei care au un debut recent al alopeciei si zone mici de pierdere a parului. Agentul se comercializeaza in solutie de 2% si 5%. Solutia de 5% pare mai eficienta.
Finasterida.
Se administreaza oral si este un inhibitor de tip 2 al 5 alfa reductazei. Nu este un antiandrogen. Agentul poate fi folosit doar la barbati deoarece determina organe genital ambigue la un fetus mascul in dezvoltare. Aceasta arata o diminuare a progresiei alopeciei androgenice la barbatii tratati. Trebuie continuat nedefinit, intreruperea determina progresia bolii. Acesta nu arata nici un beneficiu in tratarea femeilor cu alopecie androgenica.
Prognostic
Unii pacienti progreseaza pina la alopecie complete a scalpului, altii isi pot recistiga numerosi foliculi pilosi. Femeile cu aceasta afectiune prezinta in general rarirea coroanei scalpului si nu zone de chelie.