Alopecie areata

Alopecia areata este o boala dermatologica caracterizata prin caderea parului, de obicei de pe pielea capului, zonele lipsite de par avand forma rotunda sau ovalara. Boala poate afecta insa si alta zona cu par (gene, sprancene, barba, axile, inghinal etc.) si poate aparea la orice varsta. Pierderea parului nu este insotita de nici un simptom si de aceea este descoperita intamplator, adesea la coafor sau frizer.

Alopecia androgenica este o conditie determinata genetic. Doar doua medicamente sunt aprobate astazi pentru tratamentul alopeciei androgenice: minoxidilul si finasterida. Prognosticul alopeciei androgenice este necunoscut. Unii pacienti progreseaza pina la punctual in care pierd tot parul de pe scalp. Altii isi recapata firele de par. Femeile cu aceasta afectiune prezinta rarirea coroanei scalpului decit zone de chelie adevarata.

Cauze

Cauza pierderii parului ramane un mister. Alopecia areata este o boala a sistemului imunitar, aceasta determinand inexplicabil caderea parului din anumite regiuni.
Boala poate aparea sporadic sau la mai multi membrii ai aceleasi familii. Unii dintre pacienti pot face ulterior si alte boli ale sistemului imunitar cum ar fi vitiligo sau anemie pernicioasa.
Alopecia areata nu este o boala contagioasa si nu este influentata de regimul alimentar. Uneori poate aparea dupa un eveniment stresant, dar nu s-a demonstrat direct rolul acestuia in aparitia bolii.

Evolutie:

Boala evolueaza in trei stadii: pierderea brusca a parului, extinderea zonelor afectate si recresterea parului, aceasta etapa avand loc dupa luni sau ani de zile.

Formele severe ale bolii:

Alopecia totala este caracterizata prin pierderea totala a parului de pe cap, aparand la 5% dintre bolnavi;
Alopecia universala este forma in care bolnavii pierd parul de pe intregul corp si se manifesta la 1% dintre bolnavi.
Aceste doua forme apar mai ales la persoanele de varste mici si la cei care sufera in paralel de astm sau eczeme.
De ce este o boala neplacuta?
Alopecia areata nu produce handicap fizic si nu este o boala grava din punct de vedere medical. Cu toate acestea, pentru bolnav, este o afectiune stresanta din punct de vedere psihologic si emotional datorita impactului estetic negativ.

Tratament

Pentru stabilirea tratamentului este recomandabil sa fiti consultat de un medic dermatolog, chiar daca in 1/3 din cazuri se poate produce o crestere spontana a parului. In aceste cazuri parul creste la inceput grizonat sau alb, dar dupa un timp revine la culoarea initiala.
Recresterea naturala a parului poate fi grabita prin tratament. Exista o multitudine de tratamente (corticosteroizi topici, cignolin, difenciprona, minoxidil, corticosteroizi intralezionali etc.) dar nici una dintre ele nu are rezultate perfecte la toti pacientii. Unele dintre tratamente produc doar ameliorari temporare si parul poate recadea de indata ce tratamentul a fost oprit. In acelasi timp nu neglijti ingrijirea personala: parul trebuie sa fie curat si pieptanat o data pe zi cu maxima grija, pentru a putea urmari evolutia bolii.
Pacientii la care tratamentul nu a dat rezultatele asteptate pot beneficia de consiliere pentru a fi ajutati sa-si capete increderea in sine si sa poata avea o viata normala.